Omul visator

Omul visător
s-a-mpiedicat de ea pe stradă
în timpul unei plimbări aiurea
către nicăieri. Ea fugea
către marele secret
când i s-a-mprăştiat poşeta
cu tot cu nimicurile din ea
pe-asfaltul încins. Scuze,
i-a spus, Oh, e ok,
şi-au strâns de pe jos
rujul, rimelul, nişte chei,
un roman nesfârşit, telefonul ei,
şi-o oglinjoară care s-a ciobit.
Apoi ea a plecat către seară,
iar el, cumva grăbit,
către iubita lui
imaginară.