Oglinda (în lucru)

Oglinda
a apărut dintr-odata
şi din acel moment
a fost acolo
dintotdeauna.

*

Buba
se născuse undeva
deasupra ochiului drept
şi cuceri tot chipul.

Dumnezeu
îşi îngropă faţa-n palme,
să nu-l vadă Oglinda,
însă o Jumătate
era plină cu Oglinda.

Dumnezeu
fugi în cealaltă Jumătate,
departe, foarte departe,
cât mai departe…

*

Dumnezeu
se-ntoarce către Oglindă
s-o distrugă,
să vadă Restul
de dincolo,
dar nu reuşeşte
decât s-o ciobească.

Acum
Dumnezeu
se priveşte-n oglinzi,
iar ele se privesc
în dumnezei…

*

Dumnezeu
îşi legă la ochi o eşarfă
şi-ntoarse spatele.

Se simţea singur,
cu Oglinda
respirându-i în ceafă.

*

Când Dumnezeu se trezi gol
Oglinda nu mai era.
În locul ei
rămăsese Bariera.

*

S-a trezit şi somnul din Dumnezeu,
şi Oglinda nu mai era,
şi nimic dincolo de ea.

Iar Dumnezeu
s-a-ntins peste Infinit
în căutarea Ceva-ului
până i-au pârâit coastele.
Acum le numără, os cu os,
sunt toate, e-ntreg,
dar ce folos?

Dumnezeu dezorientat,
într-un infinit fără repere
sau direcţii de urmat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: