Omul visator

Omul visător
s-a-mpiedicat de ea pe stradă
în timpul unei plimbări aiurea,
către nicăieri. Ea fugea
către marele secret
când i s-a-mprăştiat poşeta
cu tot cu nimicurile din ea
pe-asfaltul încins. Scuze,
i-a spus, Oh, e ok,
şi-au strâns de pe jos
rujul, rimelul, nişte chei,
un roman nesfârşit, telefonul ei,
şi-o oglinjoară care s-a ciobit.
Apoi ea a plecat către seară,
iar el, cumva grăbit,
către iubita lui
imaginară.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Omul visator”

  1. E si nu e…
    „in timpul unei plimbari aiurea catre nicaieri”. As renunta la ultimele 2 cuvinte. Devine prea mult.

    • „catre nicaieri”-ul asta dezvaluie lipsa de scop a acestui om. pentru ca e vorba de trecerea lui prin viata. mai degraba l-as scoate pe „aiurea”, dar parc-a prins radacini si asta.
      oricum, textul e plin de detalii inutile, cum ar fi cele din poseta ei, care ar putea lipsi fara a stirbi ideea principala, dar parca ar fi prea sec.

      am sa pun totusi o virgula dupa al treilea vers 🙂

  2. de ce trebuie sa existe o iubita imaginara?
    este un ideal sau un personaj?

    oricum devine o utopie : un ideal pe care nu-l gasesc versus un personaj gonflabil.

    o fata morgana a unui insetat ce bantuie printr-un desert.

    inchide ochii si lafaie-te intr-o oaza cu ea
    renunta la trup si te evapori in neant cu ea

    de n-ar fi porii seboreici ai unui scalp supra incalzit ce bine am iubi doar un suflet afisat pe-un blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: