This entry was posted on 31 decembrie, 2009 at 20:38 and is filed under 2003 A. D., Oglinda. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
a fi singura te face mai vulnerabila. ce sanse ai impotriva pradatorilor naturali?
pe de alta parte, in grup resursele sunt mai restranse, iar dezvoltarea este limitata pe anumite directii destul de precise, deci libertatea e o utopie.
eu ma gandeam la copacul singuratic versus cel social, din padure. singuraticul isi intinde crengile cum vrea, creste cum vrea, dar daca cineva are nevoie de lemn, pe cine alege? well, suna cam stupid, in fine.
pe cand in padure copacul are mai putine sanse de-a fi ales pentru taiere, insa trebuie sa creasca pe verticala pentru a ajunge la lumina. pentru ca unde nu-i lumina nu-s frunze (asadar la baza), si unde nu-s frunze e nasol. si urat pe deasupra.
si in final tot aici se ajunge si intra pe ring pradatorii .
daca esti cuplata sau nu .
rotitele se misca repede si din niste copaci ne transformam in oameni
si din oameni in biete animale dornice de imperechere ……..
de ce toate converg in directia asta inevitabil?
suntem chiar numai animale
ne domina instinctele intratat?
pey nu s-ar interpune aiurea daca ai da click pe reply inainte sa comentezi. n-ai buton de reply pe-acolo? ca eu am.
si oricum n-am vizitatori, ca nu i-am facut reclama.
mey, etichetele pe care omul si le pune siesi is ok, pentru ca isi pune cat poate duce. altii nu-i pot pune decat ce nu merita. n-am spus sa nu-ti pui tie etichete, ci sa nu le pui oamenilor, aka altora.
nu inteleg ,nu am inteles de ce ai simtit ca ti-am pus vreo eticheta . mi-am dat cu parea in ce priveste varsta .asta inseamna ca ti-am pus o eticheta ?
nu am zis ca ai cinshpe ani am zis si eu acolo dupa cat m-a dus capul .
28 e vreo varsta care se incadreaza la etichete .
nu am inteles de ce te-ai atacat
mey, nu m-am atacat. vezi? cuvantul scris e steril, n-are glas. trebuie sa folosim emoticoane pentru a crea o conversatie cat de cat reala. numai ca eu nu prea folosesc d-astea.
daca ti-am spus sa nu imi pui vreo eticheta legata de varsta am spus-o preventiv. de unde rezulta ca inca nu-mi pusesei eticheta. de unde rezulta ca n-am de ce sa ma atac.
nu mi-e clar ce eticheta mi-am pus, stiu doar ca sunt conditionat psihologic sa-mi pun etichete cu care pot sa traiesc oarecum confortabil (asta daca aleg sa-mi pun vreuna). ceea ce nu ma ajuta deloc.
ai observat cateodata ca vrem neaparat un lucru si cand in sfarsit il avem nu mai valoreaza nimic .e palpitant numai drumul pana la el si cand e in posesia noastra e deja perimat .
exista vreo solutie care sa-l faca pretios in continuare?
pentru a nu ne pierde interesul, acel lucru trebuie sa ne schimbe in mod constant perceptia pe care o avem asupra lui. asa incepe un nou drum catre acel lucru. uite d-aia unele jocuri nu se perimeaza niciodata, gen sah, sau rubik, pentru ca rezolvarea lor este mereu alta. adica eu nu joc nici sah, nici rubik, joc uneori cate un joc video, si stiu de ce ma plictisesc dupa ce-l termin.
dar tu faceai cumva subtile referiri la oameni?
atasamentul cui? al tau pentru celalalt sau al celuilalt pentru tine? cred ca se vede diferit problema atasamentului de la femei la barbati. dar deja aici se ajunge pe thin ice, cum s-ar zice. totusi:
cred ca e destul de greu sa te reinventezi doar pentru ca celalalt se obisnuieste prea repede cu ceea ce devii de fiecare data. reinventarea asta nu face decat sa te consume psihic, si daca nu exista o recompensa care sa te reincarce (venita, evident, din partea celuilalt) atunci te epuizezi. ori in cazul asta renunti. nu poti avea o relatie cu un partener sau o partenera care nu stie ce vrea sau care, pur si simplu, e mai bun/mai buna (e si asta o realitate, cruda, ce-i drept, si care-l dezavantajeaza pe cel slab: ne plictisim intr-o relatie cu cineva inferior).
eu nu ma consider o femeie ( din punctul de vedere al atasamentului).
in tineretile mele chiar pot sa spun ca am fost cu sange rece . cand mi se punea mie pata ziceam punct fara niciun drept de apel.
o relatie care se bazeaza numai pe atractie fizica clar e sortita esecului.
ca sa ai un izvor de unde sa te reinventezi trebuie sa ai spatiu si mister.
scopul sa nu fie sa-l cunosti pe celalalt pana la capat ci doar sa traiesti.
nu stiu ce ai vrut sa spui cu „inferior” eu as zice ca exista prea putine puncte comune nu ca e cineva superior altuia .
7 februarie, 2011 la 12:14
priveste oglinda in unghi -asa nu esti singur
12 februarie, 2011 la 17:28
oh, nu inteleg, adica sa nu privesc direct inainte, in oglinda, adica la propria mea imagine? pai doar asa evit singuratatea.
12 februarie, 2011 la 18:31
pai nu te mai uita in oglinda mai uite-te mai des la blogul asta .l-ai lasat si pe el tot singur .
si el e un fel de oglinda
12 februarie, 2011 la 18:45
mey, scriu si eu pe-aici cand imi vine. nu am program de scris pe blog, nu ma grabesc spre nicaieri si nu ma fugareste nimic din urma 😛
poftim ceva frumos: http://www.youtube.com/watch?v=AeYUDPjcbiE
12 februarie, 2011 la 18:46
am pc-ul defect si nu am sunet
12 februarie, 2011 la 18:48
nu te fugareste nimeni zici …bineeeee atunci scrie o poezie
acum! :)))
12 februarie, 2011 la 18:49
dear, eu sunt poet, nu versificator. eu nu scriu la comanda, ci doar cand ma cuprinde starea de gratzie 😛
12 februarie, 2011 la 18:50
si ce conditii trebuie indeplinite?
12 februarie, 2011 la 18:53
habar n-am, n-am cercetat. probabil tre’ sa ma deprim. sau ceva de genu’.
12 februarie, 2011 la 18:56
cand esti fericit nu poti scrie?
12 februarie, 2011 la 19:00
nu prea. ori prost. nu simt nevoia de a-mi exprima starile pozitive. pur si simplu le traiesc. insa cu cele negative e altceva.
12 februarie, 2011 la 19:02
de ce esti singur?
12 februarie, 2011 la 19:03
nu stiu.
12 februarie, 2011 la 19:06
iti place singur?
12 februarie, 2011 la 19:11
nu stiu. nu pot compara cu traiul in padure, din moment ce n-am trait acolo. fiecare situatie cu avantajele si dezavantajele ei, banuiesc.
12 februarie, 2011 la 19:14
ma gandeam daca te face fericit . a fi singur inseamna a fi si liber .
mie imi place singura din punctul asta de vedere .
12 februarie, 2011 la 19:20
a fi singura te face mai vulnerabila. ce sanse ai impotriva pradatorilor naturali?
pe de alta parte, in grup resursele sunt mai restranse, iar dezvoltarea este limitata pe anumite directii destul de precise, deci libertatea e o utopie.
12 februarie, 2011 la 19:24
daca stai cuminte in arealul tau pradatorii naturali nici nu stiu ca existi.
iar in grup resursele nu sunt mai restranse ,sunt doar comune …
libertatea este un lux ….iar daca pretul ei devine superior celorlalte avantaje ale grupului atunci merita singuratatea
12 februarie, 2011 la 19:30
eu ma gandeam la copacul singuratic versus cel social, din padure. singuraticul isi intinde crengile cum vrea, creste cum vrea, dar daca cineva are nevoie de lemn, pe cine alege? well, suna cam stupid, in fine.
pe cand in padure copacul are mai putine sanse de-a fi ales pentru taiere, insa trebuie sa creasca pe verticala pentru a ajunge la lumina. pentru ca unde nu-i lumina nu-s frunze (asadar la baza), si unde nu-s frunze e nasol. si urat pe deasupra.
12 februarie, 2011 la 19:28
hai ca am dat-o de gard cu ultima fraza m-am incurcat in concepte .
esenta era ca pentru mine la momentul asta libertatea e mult mai importanta decat toate celelate avantaje ale unei multimi de doua elemente
12 februarie, 2011 la 19:31
ok, sa inteleg ca nu esti cuplata 😛
12 februarie, 2011 la 19:33
copacul singuratic are mai multe sanse sa supravietuiasca unei transari .
vara stai la umbra lui .
talharu cand pleaca la taiat intra in padure .
dar cred ca ne-am indepartat prea mult de la esenta ca in definitiv suntem oameni .
12 februarie, 2011 la 19:34
” ok sa inteleg ca nu esti cuplata ”
nu sunt cuplata sunt fara plata :)))))))
12 februarie, 2011 la 19:37
vezi ca suna a invitatie, intram pe teritorii delicate aici 😛
12 februarie, 2011 la 19:36
si in final tot aici se ajunge si intra pe ring pradatorii .
daca esti cuplata sau nu .
rotitele se misca repede si din niste copaci ne transformam in oameni
si din oameni in biete animale dornice de imperechere ……..
de ce toate converg in directia asta inevitabil?
suntem chiar numai animale
ne domina instinctele intratat?
12 februarie, 2011 la 19:37
vorbesc la modul general .excludem situatia de fata. am eu altele in cap nu vreau sa interpretezi
12 februarie, 2011 la 19:38
hai ca o sa vorbesc mai rara ca ni se interpun mesajele aiurea si poate mai citeste si altcineva pe aici. si nu intelege nimic :))))
12 februarie, 2011 la 19:39
pey nu s-ar interpune aiurea daca ai da click pe reply inainte sa comentezi. n-ai buton de reply pe-acolo? ca eu am.
si oricum n-am vizitatori, ca nu i-am facut reclama.
12 februarie, 2011 la 19:41
n-am replay am raspunde :))))
credeam ca e pentru a da citat .
ok
12 februarie, 2011 la 19:49
tu de unde esti?
12 februarie, 2011 la 19:51
din bucuresti, sa traiesti. ceea ce e aiurea. o relatie la distantza sta prost cu fezabilitatea.
12 februarie, 2011 la 19:54
cu fezabilitatea sau cu fiabilitatea?
relatia la distanta nu se cheama relatie , din punctul meu de vedere .
dar nici nu stiu alt nume care s-ar potrivi
12 februarie, 2011 la 19:56
se cheama irelatie.
si uite ce zic astia ca e fezabilitatea: http://dexonline.ro/definitie/fezabil
da ai dreptate si cu fiabilitatea.
12 februarie, 2011 la 19:59
ce dragut esti ca-mi dai direct link la dex .
de ce au inventat asa un cuvant complicat pentro o notiune asa de simpla?
12 februarie, 2011 la 20:03
nu stiu. de ce-au inventat codul bunelor maniere? pe alocuri numa’ ineptii gasesti si-acolo.
12 februarie, 2011 la 20:06
codul bunelor maniere ?! ce-ti veni
dar nu s-a inventat codul bunelor maniere al blogarelii asa?
12 februarie, 2011 la 20:09
dunno 😕
exista un cod al bunei blogareli? stiam de unu al e-mail-ului, din care-am retinut cateva reguli, dar oricum ma incadram in ele dinainte 😛
12 februarie, 2011 la 20:12
iti dau pana in 28 de ani …
ia sa vedem daca am nimerit
12 februarie, 2011 la 20:14
mey, don’t label anyone, ok? am aproape 31. dissapointed :P?
12 februarie, 2011 la 20:16
hai ma ,de ce acum nu-ti mai plac etichetele ?! nu erai tu copacul ala cu radacini trei frunze si fara fructe peste 50 de ani carbune ?
31 hm …multi inainte
12 februarie, 2011 la 20:18
mey, etichetele pe care omul si le pune siesi is ok, pentru ca isi pune cat poate duce. altii nu-i pot pune decat ce nu merita. n-am spus sa nu-ti pui tie etichete, ci sa nu le pui oamenilor, aka altora.
12 februarie, 2011 la 20:21
nu inteleg ,nu am inteles de ce ai simtit ca ti-am pus vreo eticheta . mi-am dat cu parea in ce priveste varsta .asta inseamna ca ti-am pus o eticheta ?
nu am zis ca ai cinshpe ani am zis si eu acolo dupa cat m-a dus capul .
28 e vreo varsta care se incadreaza la etichete .
nu am inteles de ce te-ai atacat
12 februarie, 2011 la 20:26
mey, nu m-am atacat. vezi? cuvantul scris e steril, n-are glas. trebuie sa folosim emoticoane pentru a crea o conversatie cat de cat reala. numai ca eu nu prea folosesc d-astea.
daca ti-am spus sa nu imi pui vreo eticheta legata de varsta am spus-o preventiv. de unde rezulta ca inca nu-mi pusesei eticheta. de unde rezulta ca n-am de ce sa ma atac.
😀
12 februarie, 2011 la 20:28
aha deci nu 28 e problema ci 31 .gata am inteles:))
12 februarie, 2011 la 20:23
si spune-mi ce etichete ti-ai pus tu ……
12 februarie, 2011 la 20:27
nu mi-e clar ce eticheta mi-am pus, stiu doar ca sunt conditionat psihologic sa-mi pun etichete cu care pot sa traiesc oarecum confortabil (asta daca aleg sa-mi pun vreuna). ceea ce nu ma ajuta deloc.
12 februarie, 2011 la 20:31
ia sa vedem cum te cheama …….. catalin ?
:))))))))))
12 februarie, 2011 la 20:32
:))
12 februarie, 2011 la 20:37
mister total …..
12 februarie, 2011 la 20:41
ai observat cateodata ca vrem neaparat un lucru si cand in sfarsit il avem nu mai valoreaza nimic .e palpitant numai drumul pana la el si cand e in posesia noastra e deja perimat .
exista vreo solutie care sa-l faca pretios in continuare?
12 februarie, 2011 la 20:47
pentru a nu ne pierde interesul, acel lucru trebuie sa ne schimbe in mod constant perceptia pe care o avem asupra lui. asa incepe un nou drum catre acel lucru. uite d-aia unele jocuri nu se perimeaza niciodata, gen sah, sau rubik, pentru ca rezolvarea lor este mereu alta. adica eu nu joc nici sah, nici rubik, joc uneori cate un joc video, si stiu de ce ma plictisesc dupa ce-l termin.
dar tu faceai cumva subtile referiri la oameni?
12 februarie, 2011 la 20:52
mi-ai dat un raspuns perfect . e demn de retinut. si mi-a aprins niste beculete . multumesc.
12 februarie, 2011 la 20:51
e vorba de posesie in general ….
iar cand vine vorba de oameni atasamentul e cel care strica totul .
12 februarie, 2011 la 21:12
atasamentul cui? al tau pentru celalalt sau al celuilalt pentru tine? cred ca se vede diferit problema atasamentului de la femei la barbati. dar deja aici se ajunge pe thin ice, cum s-ar zice. totusi:
cred ca e destul de greu sa te reinventezi doar pentru ca celalalt se obisnuieste prea repede cu ceea ce devii de fiecare data. reinventarea asta nu face decat sa te consume psihic, si daca nu exista o recompensa care sa te reincarce (venita, evident, din partea celuilalt) atunci te epuizezi. ori in cazul asta renunti. nu poti avea o relatie cu un partener sau o partenera care nu stie ce vrea sau care, pur si simplu, e mai bun/mai buna (e si asta o realitate, cruda, ce-i drept, si care-l dezavantajeaza pe cel slab: ne plictisim intr-o relatie cu cineva inferior).
12 februarie, 2011 la 21:23
eu nu ma consider o femeie ( din punctul de vedere al atasamentului).
in tineretile mele chiar pot sa spun ca am fost cu sange rece . cand mi se punea mie pata ziceam punct fara niciun drept de apel.
o relatie care se bazeaza numai pe atractie fizica clar e sortita esecului.
ca sa ai un izvor de unde sa te reinventezi trebuie sa ai spatiu si mister.
scopul sa nu fie sa-l cunosti pe celalalt pana la capat ci doar sa traiesti.
nu stiu ce ai vrut sa spui cu „inferior” eu as zice ca exista prea putine puncte comune nu ca e cineva superior altuia .